„Copiii din ziua de astăzi sunt suprasolicitați!”, se plâng mai mereu părinții. „Fiul meu, care este în clasa întâi, a trebuit să facă un proiect despre o personalitate importantă din istorie și să scrie o lucrare de cel puțin două pagini, cu bibliografie. Cum ar putea să facă asta singur? Abia a început să învețe să citească și să scrie acum câteva luni. Școlile pun prea multă presiune pe copii și au așteptări prea mari”, spune o mamă.
Diane Garfield, lector universitar, este de acord cu această opinie, conform greatschools.org. „Cred că îi stresăm pe copii”, spune ea. Totuși, stresul nu îi afectează doar pe cei mici. „Profesorii dau astăzi proiecte aproape la nivel de facultate, cu cerințe care mă lasă fără cuvinte”, spune un alt părinte nemulțumit. „Nu doar copiii suferă!”
„Câți oameni duc acasă, în fiecare zi, două ore sau mai mult de muncă pe care trebuie să o termine până a doua zi?”, întreabă Tonya Noonan Herring, mamă a trei copii din New Mexico, SUA. „Cei mai mulți dintre noi, chiar și avocații, nu fac asta. Realitatea este că elevii au prea multe teme, iar multe dintre ele nu sunt nici utile, nici necesare”.
Cercetările despre temele pentru acasă
Cum privesc specialiștii din educație această problemă? Potrivit profesorului Brian Gill, nu există dovezi că elevii primesc mai multe teme decât în trecut.
„Dacă analizăm elevii de liceu din anii ’90, observăm că nu făceau semnificativ mai multe teme decât elevii din anii ’80, ’70, ’60 sau chiar ’40”, spune el. „De fapt, tendințele au rămas destul de constante în cea mai mare parte a acestei perioade. Iar majoritatea liceenilor din această țară nu fac foarte multe teme”.
Cercetători în educație, precum Brian Gill, își bazează concluziile și pe datele colectate prin testele NAEP, realizate de National Assessment of Educational Progress.
„Datele nu arată că majoritatea copiilor petrec un timp foarte mare făcând teme”, afirmă Gill. „Asta nu înseamnă că nu există copii care primesc prea multe teme. Cu siguranță există astfel de cazuri. Diferențele dintre comunități sunt foarte mari. Totuși, nu putem vorbi despre o criză, pentru că procentul copiilor care petrec extrem de mult timp cu temele este redus”.
Etta Kralovec, cercetătoare și profesoară, are o opinie diferită și consideră că datele NAEP nu reprezintă o sursă sigură de informații.
„Elevii susțin testul NAEP și una dintre întrebări este: «Câte teme ai făcut aseară?». Oricine cunoaște sistemul școlar știe că profesorii, în general, nu dau teme în seara dinaintea unei evaluări naționale. Pur și simplu nu se întâmplă asta. Profesorii le spun foarte clar copiilor că trebuie să doarmă bine și să mănânce sănătos pentru a fi pregătiți pentru test.
Să întrebi un copil câte teme a făcut în noaptea dinaintea unui examen național și apoi să susții că aceste date reflectă experiența obișnuită a elevilor pe parcursul anului școlar mi se pare incorect”, adaugă ea.
Dezbaterea este complicată și de un sondaj realizat de AP/AOL, care arată că majoritatea oamenilor consideră că elevii primesc un volum potrivit de teme pentru acasă. Potrivit cercetării, 57% dintre părinți au spus că temele sunt suficiente, 23% au considerat că sunt prea puține, iar 19% au afirmat că sunt prea multe.
Un lucru asupra căruia toți sunt de acord
Există un aspect legat de temele pentru acasă asupra căruia majoritatea specialiștilor în educație sunt de acord: copiii mici primesc astăzi mai multe teme decât în trecut.
„Părinții au dreptate când spun că ei nu primeau teme în clasele mici, iar copiii lor primesc”, afirmă psihologul Harris Cooper.
Brian Gill explică mai exact schimbarea: „A existat o creștere a volumului de teme pentru copiii de la grădiniță și din clasele I și a II-a. Totuși, vorbim despre o creștere de la zero la aproximativ 20 de minute pe zi. Este o schimbare relativ nouă, apărută în ultimii 25 de ani”.
Istoria temelor pentru acasă
În cercetările sale, Brian Gill a descoperit că temele pentru acasă au fost mereu un subiect controversat.
„La începutul secolului XX, revista Ladies' Home Journal a dus o campanie împotriva temelor pentru acasă. Redactorii considerau că elevii ar avea mai mult de câștigat dacă și ar petrece timpul afară, jucându-se și explorând natura. Cea mai mare victorie a acestei mișcări a avut loc în statul California, unde, în 1901, legislativul a adoptat o lege care elimina temele pentru elevii din primar și gimnazial. Legea a rămas în vigoare aproximativ 15 ani, apoi a fost abrogată discret. În anii 1930 au reapărut protestele împotriva temelor”.
Susținătorii temelor și-au păstrat aceleași argumente de a lungul timpului, spune Gill.
„În primul rând, temele extind activitatea începută la clasă și oferă mai mult timp pentru învățare. În al doilea rând, dezvoltă obiceiuri de studiu independent. În al treilea rând, reprezintă o formă de comunicare între școală și părinți. Părinții află astfel ce fac copiii lor la școală”.
Și criticii temelor au rămas consecvenți în argumentele lor pentru reducerea sau eliminarea acestora.
„Primul motiv este sănătatea copiilor”, explică Gill. „Acum o sută de ani, medicii susțineau că ghiozdanele grele și volumele mari de cărți afectează coloana vertebrală a copiilor”.
Deși vremurile s-au schimbat, multe dintre temeri au rămas aceleași. Existau și atunci îngrijorări legate de stresul excesiv.
„Chiar dacă nu foloseau termenul «stres»”, spune Gill. „Vorbeau despre «căderi nervoase»”.
„În anii 1930, mulți studenți de la facultățile de educație realizau cercetări prin care încercau să demonstreze că temele nu au valoare academică și că elevii care primeau teme nu învățau mai mult decât cei care nu primeau”, continuă Gill. „O mare parte din opoziția față de teme, în prima jumătate a secolului XX, era legată și de ideea că acestea reprezintă o moștenire a modelului educațional din secolul XIX, bazat pe recitare, memorare și exerciții repetitive. Profesorii adepți ai educației moderne încercau să înlocuiască acest sistem cu metode mai creative și mai interesante pentru copii”.
Tot mai multe teme pentru acasă
Garfield spune că, atunci când a început să predea, în urmă cu 30 de ani, nu le dădea elevilor teme pentru acasă.
„Apoi părinții au început să le ceară”, povestește ea. „Îmi spuneau că, la gimnaziu și liceu, copiii vor avea foarte multe teme și trebuie pregătiți din timp. Am acceptat ideea și mi-am spus: «Bine, trebuie să fie pregătiți». Dar asta nu înseamnă două ore de teme pe zi”.
Harris Cooper consideră că această tendință reflectă presiunea părinților care își doresc performanță pentru copiii lor.
„Cred că o parte din problemă vine din dorința părinților ca ai lor copii să fie competitivi pentru cele mai bune universități din țară. Comunitățile în care volumul de teme este foarte mare sunt, de regulă, comunități cu venituri ridicate”.
Mișcarea care cere mai puține teme
Autorul și lectorul american Alfie Kohn, cunoscut pentru opiniile sale despre educație și parenting, a criticat puternic ideea că mai multe teme înseamnă rezultate mai bune. În cartea sa, The Homework Myth, el susține că studiile favorabile temelor sunt „neconcludente” și arată doar o asociere, nu o legătură directă de cauză și efect. Primul capitol al cărții se numește „Copiii pierd anii copilăriei”.
Vera Goodman reia aceste idei în cartea Simply Too Much Homework: What Can We Do? și îi încurajează pe părinți să ceară școlilor și autorităților schimbarea politicilor privind temele.
Goodman consideră că volumul mare de teme îi stresează pe profesori, părinți și elevi, reduce timpul liber al copiilor pentru joacă și hobbyuri și afectează plăcerea de a învăța.
Regula celor 10 minute
Ce poate face un părinte în această situație? Specialiștii recomandă câteva reguli.
Harris Cooper amintește de „Regula celor 10 minute”, formulată de National PTA și National Education Association.
Regula spune că elevii ar trebui să primească aproximativ 10 minute de teme pe zi pentru fiecare an de studiu. Astfel, un copil din clasa I ar avea 10 minute de teme, unul din clasa a II a aproximativ 20 de minute și așa mai departe.
Când temele devin prea multe
Cercetările lui Harris Cooper arată că această regulă este apropiată de nivelul optim.
„La copiii din ciclul primar, legătura dintre cantitatea de teme și rezultatele școlare este aproape inexistentă. La gimnaziu însă, relația devine pozitivă și crește până când elevii ajung la una sau două ore de teme pe zi. Exact intervalul indicat de regula celor 10 minute”.
După acest prag, rezultatele nu mai cresc.
„Elevii care spuneau că fac peste două ore de teme pe zi nu aveau rezultate mai bune decât cei care făceau între una și două ore”.
Garfield are o politică foarte clară privind temele, pe care o prezintă părinților la începutul fiecărui an școlar.
„Le dau elevilor o singură materie pe zi. Este vorba despre ceea ce am studiat la clasă sau despre pregătirea pentru ziua următoare. Tema ar trebui terminată în maximum 30 de minute. Cred că elevii au multe activități după școală și au nevoie să trăiască pe deplin copilăria. Nu mi se pare corect să stea șase ore la școală și apoi să lucreze încă ore întregi acasă. Asta nu le permite să fie copii”.
Cum stau alte țări la capitolul teme?
Gerald LeTendre și David Baker au analizat diferențele dintre sistemele educaționale în cartea National Differences, Global Similarities: World Culture and the Future of Schooling.
Cercetarea lor arată că elevii americani de gimnaziu fac mai multe teme decât colegii lor din Japonia, Coreea de Sud sau Taiwan, dar mai puține decât elevii din Singapore și Hong Kong.
Una dintre concluziile studiului a fost că mai multe teme nu înseamnă automat rezultate mai bune la teste.
Gerald LeTendre spune: „Mulți oameni sunt surprinși de acest lucru și întreabă: «Mai multe teme nu ar trebui să ducă la note mai bune?». Răspunsul este nu”.
Temele eficiente sunt personalizate
LeTendre afirmă că temele funcționează doar atunci când sunt folosite corect.
„În clasa a IV-a, multe teme din Statele Unite sunt simple fișe de lucru. Elevii le completează, le predau, iar profesorul poate le verifică, poate nu. Este o metodă ineficientă”.
El oferă și un exemplu de temă eficientă.
„Profesorul ar trebui să se gândească: «Elizabeth are dificultăți la poziționarea numerelor, așa că îi voi da șapte exerciții exact pe această problemă». A doua zi, profesorul discută cu eleva și o întreabă unde a avut dificultăți, apoi îi oferă mai multe sau mai puține exerciții, în funcție de nevoie. Din păcate, astfel de teme apar rar”.
Temele „pentru toată clasa” nu funcționează
„De cele mai multe ori, profesorii dau ceea ce noi numim «teme tip pușcă». Adică exerciții și întrebări generale pentru toți elevii”, spune LeTendre.
„La nivel național, această practică este asociată cu sisteme educaționale mai slabe. Într-un fel, poate fi și un semn că profesorii sunt insuficient pregătiți. În timp, vedem că școlile primare și gimnaziale dau tot mai multe teme, iar multe țări încearcă astfel să crească rezultatele la teste. Strategia nu funcționează”.
Calitatea temelor contează mai mult decât cantitatea
Lucrarea The Case for (Quality) Homework: Why It Improves Learning, and How Parents Can Help, realizată de psihologul Janine Bempechat, susține că elevii au nevoie de teme care îi provoacă să rezolve sarcini tot mai complexe și care îi ajută să își dezvolte rezistența și capacitatea de a face față provocărilor.
Un studiu realizat de University of Oviedo, intitulat Homework: Facts and Fiction 2021, arată că modul în care sunt date temele este mai important decât volumul lor. Cercetătorii susțin că un nivel moderat de teme aduce cele mai bune rezultate școlare.
Cel mai important aspect al unei teme de calitate este efortul pe care îl cere copilului și emoțiile pe care le provoacă.
Robyn Jackson, autoarea cărții How to Plan Rigorous Instruction, afirmă că esențial nu este timpul petrecut pentru teme, ci nivelul de provocare intelectuală pe care acestea îl oferă copilului.
Cititul de seară, alternativa la temele pentru acasă
În multe școli primare din Statele Unite, temele pentru acasă au fost înlocuite cu obligația de a citi în fiecare seară. Cititul zilnic aduce numeroase beneficii copiilor, fie că citesc singuri, fie împreună cu un părinte.
Acest obicei îi ajută să își îmbogățească vocabularul, să își dezvolte imaginația, concentrarea, memoria și empatia. În același timp, le îmbunătățește performanțele școlare și îi ajută să înțeleagă mai bine alte culturi și perspective. Cititul reduce stresul, îi ajută pe copii să doarmă mai bine și întărește relația cu părinții sau persoanele care îi îngrijesc. Specialiștii recomandă, în general, între 20 și 30 de minute de lectură pe zi.
Totuși, această soluție nu este întotdeauna posibilă sau ideală.
Alfie Kohn critică această practică într-un articol de pe blogul său, intitulat „How To Create Nonreaders”.
El oferă exemplul unei mame, Julie King, care spune: „Copiii noștri sunt obligați acum să citească 20 de minute în fiecare seară și să noteze acest lucru pe fișa de teme. Ce descoperă părinții, spre surprinderea lor, este că acei copii care înainte citeau de plăcere, cei care se pierdeau într-o carte și trebuiau opriți ca să mănânce sau să se joace, își pun acum un cronometru și se opresc imediat ce sună. Cititul a devenit o obligație, la fel ca spălatul pe dinți”.
Mesajul transmis de Alfie Kohn este acela că: atunci când lectura devine o sarcină obligatorie, există riscul ca plăcerea de a citi să dispară și să se transforme într-o povară pentru copilul obosit după o zi de școală.
