Atunci când un copil spune „mă plictisesc”, majoritatea părinților se simt vinovați. De multe ori, se grăbesc să îi găsească o ocupație. Caută o activitate, îi oferă un ecran, organizează ceva. Orice soluție pare bună pentru ca micuțul să nu se plictisească. De parcă plictiseala ar fi o problemă care trebuie rezolvată imediat.

Cindy Felio, psiholog, invită părinții să privească complet diferit aceste momente aparent lipsite de conținut. Potrivit ei, ele sunt nu doar normale, sunt și foarte valoroase. Aceste momente contribuie la starea de bine și la fericirea copiilor.

„Majoritatea părinților trăiesc plictiseala copilului lor ca pe un semnal de alarmă, ca și cum un copil care spune «mă plictisesc» ar fi neapărat un copil nefericit, insuficient stimulat sau de care nu se ocupă nimeni suficient”, observă psihologul, conform Parents.fr.

După cum explică specialista, copiii de astăzi duc rareori lipsă de stimulare. Ceea ce le lipsește este timpul liber, neocupat.

„Copiii trec de la o activitate la alta, însă au uneori foarte puțin spațiu pentru a visa, pentru a inventa, pentru a hoinări cu gândul și pentru a lăsa lucrurile să vină de la sine”, explică Cindy Felio.

Pentru psiholog, plictiseala nu este o problemă care trebuie rezolvată.

„Este chiar terenul pe care se dezvoltă creativitatea și imaginația. Atunci când un copil se plictisește, el se confruntă cu un mic gol, iar acest mic gol poate fi extrem de fertil”, afirmă ea.

Tocmai în astfel de momente poate apărea ceva surprinzător: o pătură devine o căsuță de joacă, iar o mâzgălitură se transformă într-o furtună imaginară.

„Atunci când adultul nu umple imediat fiecare moment, ceva nou poate apărea în interiorul copilului”, rezumă specialista.

Imaginația, precizează ea, nu servește doar jocului. Ea oferă și un moment de reflecție și odihnă. Îi permite copilului să se asculte pe sine. „Este uneori limbajul cel mai precis de care poate dispune un copil”.

TE-AR PUTEA INTERESA ȘI: Abilitatea pe care trebuie să o învețe un copil pentru a fi fericit

Cum să reacționezi atunci când copilul tău se plictisește?

În loc să se grăbească să umple acest gol, psihologul îi încurajează pe părinți să primească și să accepte ceea ce spune copilul, fără să intervină imediat. Câteva fraze simple pot fi suficiente: „Înțeleg, nu este foarte plăcut să te plictisești. Te las să cauți puțin. Sunt sigură că, până la urmă, îți va veni o idee”. Sau: „Poți începe prin a nu face nimic, iar uneori ideile apar după aceea”.

Ea subliniază și importanța faptului că părinții nu trebuie să își asume permanent rolul de animator:

„Părinții nu trebuie să devină animatorii permanenți ai copiilor lor. Dacă adultul intervine și umple imediat orice moment liber, copilul nu are ocazia să își descopere singur propriile resurse”.

Plictiseală sănătoasă sau plictiseală îngrijorătoare. Cum faci diferența?

Totuși, Cindy Felio consideră că este importantă o nuanțare. Nu toate formele de plictiseală sunt la fel.

Plictiseala sănătoasă este cea a copilului care se plânge, se învârte fără scop prin casă, oftează, iar apoi își găsește singur ceva de făcut.

Plictiseala care ar trebui să ridice semne de întrebare este diferită.

„Este vorba despre un copil care pare izolat, retras în sine, lipsit de energie, fără bucurie, fără curiozitate, fără interes pentru joc și fără dorința de a se conecta cu ceilalți. Întrebarea importantă nu este doar «Copilul meu se plictisește?», ci mai degrabă «Reușește el să își găsească apoi un drum care i se potrivește, ceva care să îi trezească interesul și pofta de implicare?»”, explică psihologul.

Faptul că îi permiți copilului să gestioneze plictiseala folosindu-și propriile resurse reprezintă și o eliberare pentru părinți. În astfel de momente, copiii învață să fie autonomi, fără să depindă permanent de părinți pentru a fi distrați sau ocupați.

„Un copil fericit nu este un copil care este ocupat în permanență. Este și un copil care poate trece prin momente mai goale, fără să se prăbușească emoțional din această cauză. Iar uneori găsește o mică poartă secretă către propria imaginație”, conchide psihologul.