Călătorii în destinații exotice, concerte, festivaluri sau chiar întâlniri obișnuite transformate în momente care par să aibă mai multă valoare atunci când sunt distribuite online. Aceste tipuri de activități, percepute ca fiind exclusive sau de dorit, devin experiențe pe care mulți tineri simt că trebuie să le trăiască, chiar și atunci când nu sunt accesibile pentru ei. Uneori, motivația nu este să le trăiască, ci să le arate altora. Este o dinamică tot mai prezentă în societate, „care poate genera anxietate, presiune socială și o senzație permanentă că pierzi ceva important, FOMO sau Fear of Missing Out, influențând stima de sine și modul în care adolescenții iau decizii”, avertizează Irene López, psiholog, conform abc.es.
„Nu este vorba doar despre invidie sau curiozitate; este o senzație constantă de excludere și de a nu fi la nivelul a ceea ce se întâmplă în jur, amplificată puternic de utilizarea intensă a rețelelor sociale”, adaugă ea.
Acest fenomen devine și mai important în adolescență, explică López, deoarece este o perioadă vulnerabilă, cu o bază neurobiologică:
„Creierul adolescentului se află în plin proces de dezvoltare: sistemul limbic, responsabil pentru emoții, căutarea recompensei și sensibilitatea la aprobarea socială, se maturizează mai repede decât cortexul prefrontal, structura care reglează emoțiile, controlează impulsurile și susține luarea deciziilor raționale.
Această diferență face ca adolescenții să reacționeze mai intens la ceea ce percep ca excludere socială și ca acceptarea grupului să aibă un impact mult mai mare asupra stării lor de bine”.
Psihologul mai adaugă că adolescența este etapa în care se formează identitatea. Tânărul are nevoie să simtă că aparține, că este acceptat, că experiențele lui au valoare în raport cu ceilalți. Atunci când rețelele sociale oferă constant imagini ale unor vieți care par mai intense sau mai complete, acest proces de formare a identității este supus unei presiuni continue pe care mulți adolescenți nu o pot gestiona emoțional.
În această etapă, FOMO găsește condiții ideale în rețelele sociale, explică experta, „care funcționează pe mecanisme psihologice foarte precise. Sistemul de aprecieri, comentarii și reacții acționează ca un mecanism de recompensă variabilă: recompensa nu apare predictibil, ceea ce duce la verificări compulsive și menține utilizatorul într-o stare constantă de activare. Nu este un mecanism întâmplător; este o structură creată intenționat pentru a crește timpul petrecut pe platforme”.
În acest context, continuă această specialistă, „a arăta ceea ce faci nu mai este comunicare, ci devine o căutare de validare cuantificată. Adolescentul învață rapid că anumite experiențe generează mai multe reacții decât altele, iar acest lucru influențează treptat atât alegerile pe care le face, cât și modul în care le trăiește. Experiența capătă valoare nu prin ceea ce oferă în interior, ci prin impactul social pe care îl produce”.
Problema de fond, explică López, „este înlocuirea motivației intrinseci cu motivația extrinsecă. Când un tânăr începe să își planifice experiențele în funcție de cât de ușor pot fi publicate, el lasă o parte din construcția identității sale în mâinile aprobării celorlalți. Iar acest lucru, într-o etapă în care identitatea este încă în formare, are un cost psihologic real”.
Ce semnale ar trebui să atragă atenția familiilor
Dificultatea este că multe dintre aceste semnale se confundă cu comportamente specifice adolescenței. Pentru Irene López nu contează un singur semn, ci combinația și persistența mai multor semnale.
„La nivel comportamental, urmărește dacă adolescentul verifică telefonul în mod compulsiv și întrerupe activități față în față, dacă devine iritat în mod disproporționat când nu are acces la dispozitiv, dacă folosește telefonul pe ascuns noaptea sau dacă renunță treptat la activități care înainte îi făceau plăcere.
La nivel emoțional, urmărește dacă starea lui depinde de ceea ce se întâmplă pe rețelele sociale, dacă exprimă frecvent că se simte exclus sau că ceilalți au o viață mai bună sau dacă prezintă un disconfort vizibil după utilizarea telefonului.
Când acest tipar începe să afecteze constant rezultatele școlare, somnul sau relațiile de familie, nu mai vorbim despre o adaptare normală. Este momentul să cauți ajutor specializat”, recomandă aceasta.
„Când un adolescent trăiește un moment gândindu-se cum îl va arăta, ce unghi va alege, ce text va scrie și ce reacții va genera, atenția lui nu mai este asupra experienței, ci asupra imaginii acesteia. Iar prezența psihologică reală, necesară pentru o trăire autentică, dispare. Acest fenomen arată trecerea de la motivația intrinsecă la cea extrinsecă”, explică López.
Psihologul continuă și spune că:
„atunci când rețelele sociale îl obișnuiesc pe adolescent să anticipeze constant recompensa, reacția grupului și validarea prin cifre, experiența își pierde autonomia și devine conținut. Din punct de vedere clinic, acest tipar, odată instalat, afectează capacitatea tânărului de a se conecta cu propriile emoții, deoarece slăbește treptat abilitatea de a recunoaște ce îi place, ce îl mulțumește și ce este important pentru el. Această deconectare emoțională are efecte directe asupra stimei de sine și a echilibrului psihologic”.
„Cea mai bună versiune”, publicată
Este important, avertizează psihologul,
„ca minorii să înțeleagă că rețelele sociale nu arată viața reală a celor din jur; ele arată o versiune editată, filtrată și selectată. Copilul nu se compară cu realitatea celorlalți, se compară cu cea mai bună versiune a lor, cea publicată. În fața acestei imagini idealizate, propria viață de zi cu zi, cu rutine, nesiguranțe și momente obișnuite, pierde inevitabil.
Comparația nu are loc între realități echivalente, iar acest lucru face diferența, pentru că în această etapă a vieții mecanismul este foarte dăunător, deoarece stima de sine nu are încă o bază stabilă. Tânărul își construiește identitatea și are nevoie de repere externe pentru a se orienta, ceea ce îl face foarte influențabil de ceea ce primește din mediul din jur”.
Dacă aceste repere vin în principal de pe un ecran și sunt constant orientate spre ideal, rezultatul, explică specialistul, „este o percepție constantă că ceilalți au mai mult, fac mai mult, sunt mai mult. Din punct de vedere clinic, această percepție nu rămâne doar în mediul digital. În timp, ea influențează modul în care adolescentul se evaluează în toate domeniile, aspect fizic, viață socială, rezultate școlare. Stima de sine devine fragilă, dependentă de validarea externă și foarte vulnerabilă la orice semn de excludere”.
Există soluții prin care poți ajuta un adolescent să se bucure de prezent
Psihologul arată că există soluții prin care poți ajuta un adolescent să se bucure de prezent fără să depindă de rețele.
Primul pas este conștientizarea.
„Mulți adolescenți nu își dau seama de acest tipar până când cineva nu îi ajută să îl observe. Este util să discuți cu el despre ce simte înainte, în timpul și după utilizarea rețelelor și ce tip de conținut îi provoacă disconfort. Fără această capacitate de autoobservare, orice altă strategie are efect limitat”.
Al doilea pas este revenirea la experiența directă.
„FOMO afectează treptat capacitatea de a te bucura de moment. Tânărul ajunge să trăiască experiențele cu o parte din atenție orientată spre cum le va prezenta. Activitățile care cer prezență reală, sport, muzică, timp petrecut cu alții fără dispozitive, antrenează atenția asupra momentului și oferă satisfacție care nu depinde de reacțiile altora”.
