Cu doar câteva decenii în urmă, o mare parte din copilărie se desfășura afară, pe stradă, în parcuri, în curți sau în case unde copiii petreceau ore întregi inventând jocuri cu foarte puține lucruri la îndemână. O coardă, câteva bucăți de cretă sau niște perne puteau deveni centrul unei aventuri care dura întreaga după amiază.
Astăzi, jocul copiilor s-a schimbat enorm. Au apărut noi forme de divertisment, resurse digitale, aplicații educative și ecrane capabile să capteze permanent atenția copiilor. Deși multe dintre aceste instrumente pot fi utile și distractive, ele au provocat și un efect important. Unele tipuri de joc necesare pentru dezvoltarea copiilor dispar treptat.
Problema este că multe dintre aceste jocuri nu aveau doar rolul de a distra. Prin ele, copiii învățau să negocieze, să își folosească imaginația, să rezolve conflicte, să tolereze frustrarea sau să își înțeleagă propriile emoții.
Contrar a ceea ce cred mulți părinți, jocul nu este o simplă activitate de relaxare în copilărie. Este o nevoie psihologică, emoțională și socială.
Există anumite tipuri de joc care, chiar dacă astăzi par „demodate” sau mai puțin practice, rămân importante pentru dezvoltarea unor abilități pe care niciun ecran și nicio activitate organizată nu le pot înlocui complet.
Despre ce jocuri este vorba?
TE-AR PUTEA INTERESA ȘI: Psihologii pentru copii avertizează asupra acestor 7 lucruri pe care nu le fac niciodată cu propriii lor copii
Jocul liber, fără supraveghere constantă
Tot mai des, adulții intervin permanent în jocul copiilor, avertizează psihologii Serpadres.es. Organizăm activități, propunem reguli, rezolvăm rapid conflictele și supraveghem fiecare detaliu, fie din grijă, fie din obișnuință. Totuși, jocul liber, fără intervenția continuă a adulților, rămâne unul dintre cele mai importante pentru dezvoltarea copilului.
Când copiii se joacă singuri sau cu alți copii, fără ca un adult să îi supravegheze tot timpul, ei învață să negocieze reguli, să rezolve probleme, să gestioneze conflicte și să ia singuri decizii. Acest lucru îi ajută să își dezvolte autonomia, creativitatea și toleranța la frustrare.
Desigur, asta nu înseamnă să îi lași complet nesupravegheați, dar să le oferi suficient spațiu pentru a și organiza singuri jocul, fără ca fiecare moment să devină o activitate controlată de adulți. De multe ori, tocmai atunci când adulții încetează să intervină apare cea mai valoroasă formă de învățare.
Jocul simbolic complex
Construirea unui oraș din perne, joaca de-a magazinul timp de ore întregi sau transformarea sufrageriei într-un spital improvizat pot părea simple jocuri, însă din punct de vedere psihologic înseamnă mult mai mult.
Jocul simbolic îi ajută pe copii să reprezinte lumea din jurul lor, să înțeleagă situațiile sociale și să își exprime emoțiile într-un mod sigur.
Atunci când un copil se joacă de-a doctorul, profesorul, bucătarul sau supereroul, el exersează roluri, își dezvoltă limbajul și încearcă să înțeleagă cum funcționează realitatea din jurul său.
Problema este că acest tip de joc are nevoie de timp. Foarte mult timp. Astăzi, mulți copii trăiesc între ecrane, programe încărcate și activități rapide care lasă prea puțin spațiu pentru povești lungi și imaginative.
Totuși, aceste jocuri au o valoare emoțională și cognitivă uriașă. Nu întâmplător, jocul simbolic este considerat una dintre cele mai importante baze ale creativității și gândirii abstracte la copii.
Jocurile spontane între copii de vârste diferite
În trecut, era foarte obișnuit ca cei mici și cei mai mari să petreacă timp împreună în parcuri, în curți sau în fața blocului. Copiii mai mari explicau regulile, propuneau idei și ajutau la rezolvarea conflictelor, în timp ce cei mici observau, imitau și învățau aproape fără să și dea seama.
Astăzi, timpul liber al copiilor este mult mai separat în funcție de vârstă. Cei mici interacționează aproape mereu în grupuri bine definite, colegi de clasă, copii din aceeași generație sau participanți la activități organizate pentru categoria lor de vârstă.
Deși această organizare are avantaje practice, ea reduce o experiență socială foarte importantă pentru dezvoltarea copilului. Atunci când copiii se joacă împreună cu alții de vârste diferite, ei intră în ceea ce psihologul Lev Vygotsky numea „zona dezvoltării proxime”, adică un spațiu de învățare în care cei mici evoluează prin contactul cu copii mai maturi și mai experimentați.
Acest schimb este valoros pentru ambele părți. Cei mici învață observând, imitând comportamente și confruntându-se cu provocări noi. În același timp, cei mai mari își dezvoltă empatia, răbdarea, spiritul de lider și capacitatea de a avea grijă de ceilalți.
Totul se întâmplă printr-un joc mai spontan, mai creativ și mai flexibil, care îi obligă pe toți să se adapteze permanent la ritmuri, abilități și moduri diferite de a face lucrurile.
TE-AR PUTEA INTERESA ȘI: Copiii care se simt importanți au mai mult succes în viață: Ce au descoperit specialiștii de la Universitatea Harvard
Jocurile repetitive „fără sens”
Mulți părinți își pierd răbdarea atunci când copiii vor să repete același joc iar și iar. Aceeași alergare, aceeași ascunzătoare sau aceeași glumă aparent absurdă, zile întregi.
Totuși, chiar dacă din exterior poate părea inutil sau obositor, repetiția are un rol foarte important în creierul copilului.
Copiii repetă jocurile pentru că acest lucru îi ajută să consolideze ceea ce au învățat, să capete siguranță și să își regleze emoțiile. Faptul că știu ce urmează le oferă o senzație de control și stabilitate într-o lume pe care încă încearcă să o înțeleagă.
În plus, repetarea anumitor activități întărește abilitățile cognitive, sociale și motrice, deoarece creierul copilului învață tocmai prin practică repetată.
Există și o diferență importantă între mintea adultului și cea a copilului. Adulții caută de obicei noutate și stimuli diferiți. Copiii au nevoie de repetiție pentru a înțelege, pentru a stăpâni și pentru a da sens lucrurilor din jurul lor.
De aceea pot vedea același film de sute de ori fără să se plictisească, pot repeta exact același joc săptămâni întregi sau pot cere aceeași poveste în fiecare seară. Pentru ei, nu este plictisitor. Este o modalitate de a învăța, de a anticipa și de a se simți în siguranță.
Jocul în aer liber, fără obiective precise
Astăzi, majoritatea jocurilor au loc în interior. Chiar și atunci când copiii ies afară, multe activități sunt organizate și au un scop, cursuri sportive, excursii planificate sau jocuri structurate.
Din acest motiv, un obicei extrem de valoros, dispare treptat, joaca liberă în aer liber.
Contactul cu natura și mișcarea liberă au beneficii psihologice importante. Cercetători de la Universidad Técnica de Cotopaxi au asociat jocul în aer liber cu o reglare emoțională mai bună, mai puțin stres, o capacitate mai mare de concentrare și abilități sociale mai dezvoltate la copii.
În plus, spațiile deschise favorizează un tip de joc mai creativ și mai puțin rigid. O piatră poate deveni oricând o comoară, un băț se poate transforma într-o sabie, iar o baltă poate deveni centrul unei misiuni importante.
Natura oferă idei mai stimulante decât multe jucării sau ecrane. Da, asta poate însemna haine murdare, genunchi zgâriați și câte o șosetă udă fără explicație. Dar poate însemna și o copilărie mai fericită.
