Cele mai mari patru greșeli pe care le fac părinții atunci când își cresc băiatul, potrivit unui expert în parenting

În același timp, observi ușor consecințele îngrijorătoare ale masculinității toxice asupra tuturor, atunci când urmărești comportamentele agresive și orientate spre conflict ale lui Donald Trump și ale secretarului american al Apărării, Pete Hegseth.

Apare o întrebare. Ce nu funcționează corect? Și de ce au nevoie băieții tăi acum, dacă vrei să devină bărbați echilibrați emoțional și corecți?

„Din 2011, scriu ca autor de parenting, iar în prezent lucrez și ca psihoterapeut specializat în terapia Gestalt, despre felul în care părinții își cresc diferit fetele și băieții și despre impactul acestor diferențe.

Pe baza a 15 ani de cercetare, acestea sunt câteva dintre cele mai frecvente greșeli pe care le facem când creștem băieți și ce poți face diferit”, scrie experta în parenting Tanith Carey pentru msn.com.

GREȘEALA NR. 1: Credința că băieții „nu vor să vorbească”

Aceasta este una dintre cele mai frecvente plângeri pe care le aude experta de la mamele de băieți. În adolescență, băieții pot deveni foarte pricepuți în a ridica un zid și în a te induce în eroare atunci când ceva nu este în regulă.

Ai nevoie de fermitate și de conștientizare ca părinte ca să nu renunți atunci când vezi datul ochilor peste cap, refuzul de a comunica și sarcasmul pe care îl folosesc ca să evite să spună ce îi deranjează.

Cum se ajunge aici? Studiile arată că fetele dezvoltă limbajul puțin mai devreme și își îmbogățesc vocabularul mai rapid în primii ani de viață, însă diferențele sunt mici și dispar repede. În copilăria târzie, băieții și fetele au, în mare, aceleași abilități de limbaj. Diferența apare din felul în care tu, ca părinte, vorbești diferit cu băieții pe măsură ce cresc, arată un studiu din 2012.

Cercetările arată că ai tendința să vorbești cu băieții într-un mod mai directiv, în timp ce cu fetele ești mai orientat spre sprijin emoțional. Cu alte cuvinte, îi spui mai repede băiatului tău ce să facă pentru a rezolva o problemă, în loc să îl întrebi ce simte. În timp, el poate percepe acest stil ca pe o critică. Se retrage și evită să îți mai spună ce îl apasă, iar convingerea că trebuie să își rezolve singur problemele devine tot mai puternică.

Ce poți face diferit: Fii atent la eventualele prejudecăți de gen din felul în care îi vorbești băiatului tău. Ascultă-l sau încerci să îl „antrenezi” pentru că crezi că trebuie să se descurce singur?

Dacă a început deja să se retragă în camera lui, nu renunța. Creează momente regulate în care petreceți timp doar voi doi și lasă-l pe el să aleagă activitatea. Evită criticile, astfel încât să se simtă în siguranță și să își lase garda jos. Cu timp și cu încrederea că nu încerci să îl „repari”, va începe să se deschidă atunci când se simte pregătit.

GREȘEALA NR. 2: Credința că relațiile sociale ale băieților sunt „simple”

Fără să îți dai seama, poți minimaliza viața socială a băiatului tău și o poți considera „simplă” și lipsită de complicații.

Se vorbește des despre comportamentele tensionate dintre fete, iar prieteniile băieților sunt văzute ca fiind mai directe. Cercetările arată însă că relațiile dintre băieți sunt la fel de complexe și pot provoca suferință. Diferența apare în modul în care băieții folosesc puterea socială. Ei își testează constant masculinitatea în grup, sancționează sensibilitatea sau diferențele și stabilesc reguli nescrise despre cum trebuie să se comporte.

Studiile arată că ierarhia din grup se formează în jurul unui lider și al celor apropiați lui. Contează cine respectă cel mai bine normele de masculinitate, cine excelează la sport, cine este perceput ca fiind amuzant sau cine își asumă roluri de conducere. Dacă băiatul tău ajunge în partea de jos a acestei ierarhii, el simte presiunea de a suporta situații dificile fără să arate că suferă, doar ca să rămână acceptat în grup.

Mulți băieți ajung astfel să își ascundă personalitatea pentru a aparține unui grup, chiar și atunci când se confruntă cu umilire sau bullying. Această adaptare îi face să se simtă singuri și îi îndepărtează de sprijinul de care au nevoie din partea ta pentru a învăța limite sănătoase și gestionarea conflictelor.

Ce poți face diferit: Oferă-i băiatului tău același spațiu de discuție despre prietenii pe care îl oferi unei fete. Încurajează-l să vorbească despre relațiile lui și despre cum se simte în aceste contexte. Dacă ești tată, vorbește despre propriile tale prietenii și exprimă emoțiile pe care le trăiești în aceste relații.

Psihologul clinician Lisa Damour, autoarea cărții The Emotional Lives of Teenagers, explică: „Dacă vrei ca băieții să se simtă confortabil când vorbesc despre emoțiile lor, bărbații din viața lor nu trebuie să lase această responsabilitate doar femeilor. Când normalizezi discuțiile despre emoții, îi ajuți pe băieți să se vadă ca persoane complexe și le transmiți clar că exprimarea sentimentelor face parte din ceea ce înseamnă să fii băiat sau bărbat”.

GREȘEALA NR. 3: Lăudarea băieților pentru că sunt duri și nu plâng

Studiile arată că băieții plâng la fel de mult ca fetele încă din primele luni de viață. Totuși, fără să îți dai seama, începi devreme să îți tratezi băiatul ca pe cineva care trebuie să fie „dur”, pentru că presupui că trebuie pregătit pentru o lume dificilă. Te temi că, dacă rămâne apropiat emoțional, ceilalți îl vor considera „prea sensibil”.

Mamele, în special, tind să se retragă emoțional mai devreme. Cercetările arată că, până la vârsta de patru ani, mamele folosesc mai mult limbaj emoțional în relația cu fetele. Până la șapte ani, un băiat care se lovește la sport are mai multe șanse să fie lăudat pentru că nu plânge decât o fată de aceeași vârstă. Mesajul pe care îl învață este că singura emoție pe care o poate arăta fără să fie perceput ca slab este furia.

În timp, băiatul tău exersează mai puțin exprimarea emoțiilor în cuvinte. Când îi ceri mai târziu să se deschidă, el poate simți presiune, pentru că îi este mai greu să găsească cuvintele potrivite.

Ce poți face diferit: Lasă-ți băiatul să exprime toate emoțiile, fără să îl judeci. Învață-l de mic un vocabular emoțional variat, tristețe, frustrare, rușine, mândrie, frică, jenă. Nu doar emoțiile pozitive.

Vorbește cu el despre ce simt personajele din cărți și filme. Așa îl ajuți să înțeleagă mai bine emoțiile lui și ale altora.

Psihologul William Pollack, autorul cărții Real Boys, susține că, pentru ca băieții să crească echilibrați și sănătoși, trebuie să își poată exprima emoțiile la fel de liber ca fetele. El recomandă să rămâi apropiat emoțional de băiatul tău și să îl încurajezi să aibă prieteni de ambele sexe pe parcursul vieții.

GREȘEALA NR. 4: Credința că băieții „ar trebui” să fie buni la sport

Mulți părinți pun presiune mare pe băieți să exceleze la sport, iar cei care nu reușesc ajung să se simtă inferiori. Presiunea are o explicație clară. Sportul aduce statut în grupurile de băieți și poate reduce riscul de excludere sau bullying. Realitatea este că doar un număr mic de copii pot performa în tipurile limitate de sport promovate în școală, iar mulți băieți simt că nu sunt suficient de buni pentru că nu se potrivesc în acest model.

Ce poți face diferit: Oferă-i băiatului tău mai multe moduri prin care să se simtă capabil fizic și mândru de ce poate face. Creează contexte în care își dezvoltă încrederea în propriul corp. Caută alternative care îi dau sentimentul de competență și apartenență, astfel încât să nu caute validare în medii nesănătoase.

Dacă îi dai ocazia, fiecare băiat își descoperă o activitate care i se potrivește. Poate construi adăposturi, poate merge pe munte, poate pedala, poate cățăra, poate dansa sau poate crea obiecte. Aceste activități îi oferă satisfacție reală și îl ajută să își definească identitatea.

Permite și jocul de luptă. Nu îl opri din teamă că încurajezi agresivitatea. Aproape toate mamiferele tinere se joacă astfel. Acest tip de joc îl ajută pe copil să își dezvolte forța, să își testeze limitele, să își regleze emoțiile și să înțeleagă semnalele sociale, pentru că învață să recunoască momentul în care celălalt spune stop.