Copilul tău s-a schimbat peste noapte? Un psiholog explică ce se întâmplă în tranziția de la copilărie la adolescență: „Pot simți orice își doresc, dar nu pot face orice”

„Fiul meu a fost răpit de un extraterestru. Nu mai are nimic din copilul afectuos și minunat care era. Nu îl mai recunosc”. Aceasta este reflecția pe care mulți părinți o fac atunci când ajung în această etapă a vieții, potrivit psihologului Rocío Ramos-Paúl, cunoscută drept „Supernanny”.

Specialista explică faptul că această schimbare apare de obicei în jurul vârstei de 12 sau 13 ani și coincide cu o etapă importantă în dezvoltarea psihologică:

„Încep să își dezvolte personalitatea, ceea ce noi numim identitate. Asta înseamnă că trebuie să fie complet diferiți de părinții lor”.

Când părinții par să greșească indiferent ce fac: nici limitele, nici flexibilitatea nu funcționează

Deși acest proces de căutare a propriei identități este important pentru maturizare și dobândirea autonomiei, el poate fi dificil de gestionat atât pentru părinți, cât și pentru copii. De multe ori, acest lucru generează conflicte în familie. Pentru adolescenți, pare că orice ar face părinții este greșit.

„Dacă trebuie să fiu complet diferit de părinții mei, se întâmplă două lucruri. Ei îmi impun limite, fac ceea ce eu consider ridicol, pentru că mi-e rușine de tot ce fac și nu mă regăsesc în comportamentul lor, așa că îl resping. Iar pe deasupra mai spun și: «Nu mă înțelegi. Pur și simplu nu mă înțelegi!»”, explică psihologul.

O a doua situație apare atunci când părinții aleg să fie mai flexibili pentru a se apropia de copii. Un gest care, de multe ori, se dovedește la fel de ineficient.

„Nici asta nu li se potrivește. Nici asta nu le este pe plac. «Încerci să mă manipulezi, încerci să mă controlezi, ce șantaj este acesta? Tu nu ești atât de cool»”.

Două reguli importante pentru a trece cu bine prin adolescență

Pentru a depăși cu succes această etapă plină de provocări, „Supernanny” recomandă multă răbdare și respectarea a două principii foarte importante.

Primul este să alegi cu atenție conflictele pe care merită să le porți.

„Nu lupta toate bătăliile. Alege limitele sau regulile pentru care merită să discuți sau să menții un conflict. Pe restul, lasă-le să treacă”, recomandă ea.

A doua strategie este aproape o mantră pe care psihologul sugerează să o întipărim simbolic în mintea copiilor:

„Poți simți orice îți dorești, dar nu toate comportamentele sunt acceptabile”.

Ramos-Paúl avertizează că, în prezent, există „mulți tineri impulsivi” și „foarte puțină toleranță la frustrare”, parțial din cauza tendinței de a pune accent exclusiv pe gestionarea emoțiilor și pe ideea că „așa simt eu”.

De aceea, ea insistă asupra separării emoției de acțiune:

„Poți să te enervezi, dar nu poți face orice doar pentru că simți asta”.