Cu vara aproape, multe familii pun la punct ultimele detalii pentru tabere, vacanțe, excursii, cursuri intensive, săptămâni tematice și planuri de weekend. Intenția este, de obicei, una bună, copiii să se distreze, să învețe și să își folosească timpul cât mai bine. Totuși, această agendă încărcată nu îi stresează și îi obosește doar pe părinți, dar ar putea afecta și dezvoltarea copiilor.

Tot mai mulți experți în parenting avertizează că un program plin de activități lasă tot mai puțin spațiu pentru ceva important în copilărie: plictiseala. Da, plictiseala. Acel moment incomod în care copilul nu știe ce să facă și ajunge să inventeze un joc absurd cu niște cârlige de rufe, să construiască o fortăreață din perne sau să privească timp de jumătate de oră un gândac pe pământ.

De aceea, nu este surprinzător că, în ultimii ani, câștigă teren un nou model de creștere a copiilor: slow parenting (n.r - parenting lent). O formă de educație care propune un ritm mai lent, mai puțină supraîncărcare cu activități și mai mult din ceea ce copiii au tot mai rar: timp liber, notează experții de la serpadres.es.

Ce este parentingul lent și de ce convinge tot mai multe familii

Parentingul lent sau creșterea lentă a copiilor, a apărut ca reacție la ritmul alert și la programul excesiv de organizat în care cresc astăzi mulți copii. Termenul a devenit cunoscut în urmă cu mai mulți ani datorită jurnalistului canadian Carl Honoré, unul dintre principalii susținători ai mișcării slow, care vorbea despre nevoia de a încetini diferite aspecte ale vieții moderne, inclusiv copilăria.

Ideea principală este: copiii nu au nevoie să fie stimulați sau distrați permanent pentru a avea o dezvoltare sănătoasă. Din punct de vedere psihologic, prea multe activități pot avea chiar efectul opus.

De aceea, slow parenting propune reducerea programelor încărcate și mai mult spațiu pentru joc liber, explorare spontană și momente fără activități planificate. Nu pentru că activitățile ar fi rele, dar pentru că un exces de planuri poate limita abilități importante, precum creativitatea, autonomia sau inițiativa.

Astăzi, mulți copii trăiesc după programe atât de stricte, încât aproape nu mai au ocazia să decidă singuri ce să se joace, să se plictisească sau să își descopere propriile interese. Mereu există un adult care le spune ce să facă sau o agendă care trebuie respectată. Deși acest lucru poate părea benefic, creierul copilului are nevoie și de momente fără o sarcină, pentru că atunci se activează multe funcții cognitive importante.

În același timp, slow parenting pune sub semnul întrebării o idee foarte prezentă în parentingul actual, aceea că părinții trebuie să folosească fiecare minut al copilăriei pentru a dezvolta abilități și pentru a pregăti copiii pentru viitor. În locul acestei presiuni, acest stil de parenting propune ceva mult mai simplu: să le permiți copiilor să aibă o copilărie mai puțin grăbită și mai puțin organizată.

Avantajele parentingului lent în această vară

Unul dintre cele mai mari beneficii ale parentingului lent este reducerea suprastimulării constante. În timpul anului școlar, mulți copii își petrec mare parte din zi urmând programe, reguli și activități coordonate de adulți. Vara poate deveni ocazia perfectă pentru ca mintea lor să se odihnească și să iasă din acest ritm continuu și rigid.

Când copiii au mai mult timp liber și mai puține activități organizate, apare ceva tot mai rar astăzi: jocul spontan. Din punct de vedere psihologic, jocul liber este una dintre cele mai importante resurse pentru dezvoltarea copilului. În acele momente, copiii învață să negocieze, să creeze reguli, să rezolve conflicte, să inventeze povești și să găsească singuri soluții. Nimeni nu le spune exact ce trebuie să facă. Ei conduc jocul.

Și plictiseala are un rol important aici. Atunci când creierul nu primește divertisment imediat, este obligat să creeze propriile idei. Din acest motiv, mulți specialiști consideră că plictiseala nu este o problemă care trebuie rezolvată rapid, e un spațiu necesar pentru dezvoltarea creativității.

Slow parenting dezvoltă și autonomia copilului. Atunci când adulții nu organizează fiecare moment în detaliu, copiii încep să ia mici decizii. Aleg singuri la ce să se joace, cum să se distreze sau ce vor să exploreze. Chiar dacă asta înseamnă uneori mai multă dezordine în casă sau celebra replică „nu știu ce să fac”, copilul își dezvoltă încrederea în sine și capacitatea de a lua inițiativa.

În plus, atunci când părinții renunță la presiunea de a transforma fiecare zi de vacanță într-o experiență memorabilă, atmosfera din casă se schimbă mult. Există mai puțină grabă, mai puține certuri și mai puțină presiune de a „folosi timpul eficient”. Uneori, cel mai bun plan pentru vară nu este un parc tematic sau o agendă plină de activități. Uneori este doar o după amiază lungă, fără ceas, cu joacă în apă pe terasă sau să alerge după șopârle în natură.

Cum practici slow parenting vara aceasta fără să ajungi la haos

A vorbi despre slow parenting nu înseamnă să crești copiii fără limite și nici să transformi vara într-un haos total. De fapt, una dintre cele mai frecvente greșeli este confuzia dintre libertate și lipsa completă de structură.

Copiii au în continuare nevoie de rutine de bază, de un program rezonabil și de o anumită organizare pentru a se simți în siguranță. Diferența apare atunci când nu umpli fiecare minut cu activități planificate de adulți.

Un mod bun de a începe este să lași anumite momente ale zilei complet libere. Fără ecrane, fără planuri dirijate și fără intervenții imediate atunci când apare plictiseala. La început, mulți copii protestează pentru că sunt obișnuiți cu divertisment constant, dar după un timp apare ceva important. Încep să inventeze jocuri.

Ajută mult și să reduci așteptările legate de vara perfectă. Nu este nevoie să organizezi activități spectaculoase în fiecare zi pentru ca un copil să fie fericit. De multe ori, tocmai momentele simple devin amintirile cele mai puternice. O altă idee esențială este să readuci contactul cu spațiul exterior. Slow parenting pune mare valoare pe jocul în aer liber, pentru că mediul natural stimulează curiozitatea, mișcarea și autonomia într-un mod pe care activitățile structurate nu îl pot înlocui.

Poate cel mai important lucru este să înveți să tolerezi disconfortul plictiselii copilului. Pentru că de multe ori, cei care suportă cel mai greu fraza „mă plictisesc” nu sunt copiii, sunt adulții.

Educația de astăzi ne-a făcut să credem că trebuie să ne ținem copiii ocupați în permanență, ca și cum fiecare moment liber ar însemna un eșec al părintelui. Dar creierul copilului nu are nevoie de stimulare continuă pentru a se dezvolta sănătos. Are nevoie de timp, liniște, libertate și spațiu pentru a explora lumea în propriul ritm.