Respirația dificilă din timpul somnului nu influențează doar calitatea odihnei. În timp, poate avea efecte asupra dezvoltării cognitive, asupra comportamentului și chiar asupra dezvoltării feței și a maxilarului. Din acest motiv, medicii recomandă ca sforăitul persistent să fie evaluat cât mai devreme.

Dr. Johan León Ulate, medic specialist în otorinolaringologie, membru al Unității pentru Apnee în Somn și al Unității de Otorinolaringologie Pediatrică din cadrul Spitalului Quirónsalud Barcelona, explică la Hola de ce sforăitul la copii nu trebuie ignorat.

Cum faci diferența între sforăit și respirația zgomotoasă provocată de o răceală

Potrivit specialistului, respirația zgomotoasă provocată de secrețiile nazale dispare, în general, odată cu vindecarea răcelii. Sforăitul are însă alte caracteristici.

„Atunci când un copil este răcit sau are multe secreții nazale, este normal ca timp de câteva zile să respire mai zgomotos. Acest zgomot dispare, de regulă, după ce copilul se vindecă sau își schimbă poziția de somn.

Sforăitul, în schimb, este un zgomot repetitiv, care apare în mod constant în timpul somnului și indică faptul că trecerea aerului este parțial obstrucționată. Dacă un copil sforăie frecvent, mai ales în afara episoadelor de răceală, este recomandată o evaluare medicală”.

Când trebuie să mergi cu copilul la medic

Mulți părinți aleg să aștepte și speră că problema va dispărea de la sine. Medicul spune că există câteva semne care impun un consult de specialitate.

„Deși mulți părinți cred că sforăitul este ceva normal, la copii nu ar trebui considerat un fenomen obișnuit. Un episod izolat de sforăit nu este, în general, un motiv de îngrijorare. Totuși, dacă apare trei sau mai multe nopți pe săptămână, persistă timp de mai multe săptămâni sau este însoțit de pauze respiratorii, somn agitat ori respirație pe gură, este recomandat un consult la un medic ORL pediatru sau la un specialist în tulburările de somn”.

Ce boli poate ascunde sforăitul la copii

Sforăitul apare atunci când aerul nu circulă normal prin căile respiratorii în timpul somnului. În spatele acestui simptom se pot afla mai multe afecțiuni.

„Cea mai frecventă cauză este mărirea amigdalelor și a vegetațiilor adenoide. Totuși, sforăitul poate avea legătură și cu alergiile, obezitatea sau cu anumite particularități ale dezvoltării feței și maxilarului. În unele cazuri, sforăitul reprezintă primul semn al apneei obstructive în somn, o afecțiune care poate afecta atât calitatea odihnei, cât și starea generală de sănătate a copilului”.

Specialistul subliniază că părinții nu ar trebui să trateze sforăitul ca pe un lucru obișnuit.

„Sforăitul la copii nu trebuie considerat normal. Un copil care sforăie în mod frecvent transmite un semnal că respirația sa din timpul somnului poate fi afectată. Un consult la timp permite identificarea unor probleme care pot fi tratate și contribuie la îmbunătățirea somnului, a dezvoltării, a capacității de învățare și a calității vieții copilului și a întregii familii”.

Cum afectează sforăitul dezvoltarea copilului

Consecințele unui somn de slabă calitate depășesc oboseala resimțită în ziua următoare. Copiii care nu dorm bine pot avea dificultăți de concentrare, rezultate școlare mai slabe, iritabilitate, hiperactivitate și modificări de comportament.

Dacă problema persistă o perioadă îndelungată, lipsa unui somn odihnitor poate influența dezvoltarea creierului, creșterea, sănătatea cardiovasculară și dezvoltarea oaselor feței.

Ce copii au un risc mai mare de a sforăi

Există categorii de copii la care riscul este mai ridicat.

„Sforăitul apare mai des la copiii cu amigdale sau vegetații adenoide mărite, alergii respiratorii, obezitate ori respirație prelungită pe gură. De asemenea, riscul este mai mare la copiii cu modificări craniofaciale, cum ar fi un palat îngust sau un maxilar mic, precum și la cei cu sindroame genetice, cum este sindromul Down, ori cu boli neuromusculare. Acești copii necesită o monitorizare atentă, deoarece au un risc mai mare de a dezvolta apnee în somn”.

Cum se tratează sforăitul la copii

Tratamentul diferă în funcție de cauza care produce obstrucția căilor respiratorii.

„Primul pas este identificarea cauzei. La mulți copii, tratamentul constă în îndepărtarea amigdalelor și a vegetațiilor adenoide atunci când acestea provoacă obstrucția căilor respiratorii. În alte cazuri, este suficient tratamentul alergiilor, controlul greutății corporale sau tratamente ortodontice care contribuie la lărgirea căilor respiratorii.

Atunci când intervenția chirurgicală nu este indicată sau nu rezolvă complet problema, există și alte opțiuni, precum terapia cu presiune pozitivă continuă a căilor respiratorii, cunoscută sub denumirea de CPAP. Elementul esențial este alegerea unui tratament adaptat fiecărui copil”.

Una dintre cele mai importante afecțiuni asociate cu sforăitul este apneea obstructivă în somn, caracterizată prin opriri repetate ale respirației în timpul nopții.

„Această legătură este foarte strânsă. Sforăitul este principalul simptom al apneei obstructive în somn, deși nu toți copiii care sforăie suferă de această afecțiune. Apneea determină întreruperi repetate ale respirației în timpul somnului, ceea ce împiedică organismul să beneficieze de un somn odihnitor și poate afecta dezvoltarea fizică, cognitivă și emoțională a copilului.

Vestea bună este că, printr un diagnostic precoce și un tratament adecvat, majoritatea cazurilor pot fi rezolvate cu rezultate foarte bune”.